Ce incepe bine se termina prost si ce incepe prost se termina si mai prost - spune Legea lui Murphy. Si nu minte! Asa a decurs ziua asta pentru mine. A inceput cu un val de caldura insuportabila care n-a avut de lucru si mi-a intrat pe geamul cu care dormisem larg deschis cu toate ca ma aflu intr-un loc in care ai zice ca e mai racoare. Fals. Gaura din stratul de ozon nu e poveste pentru copii, ci se intampla pe bune in timp ce noi votam aceeasi gasca in salopete colorate diferit. Ma rog…
Seara - show in Deane’s. Foarte nasol! Am ajuns la locul faptei cu vreo ora si jumatate mai devreme asa cum m-a invatat mama ca e profi sa faci si am avut parte de multiple surprize. Nu era nimeni de la organizare, nu raspunedea nimeni la nici un telefon, in bar era o petrecere de care nu imi spusese nimeni si care s-a terminat cu zece minute inainte de ora la care aveam programat show… totul s-a dat peste cap. Am inceput spectacolul cu o ora intarziere, decalaj la care nu rezista nici cel mai binevoitor public daramite oamenii ramasi de la petrecere pititi dupa cateva randuri de bere si asteptand sa ia bucuresteanul in primire.
S-a ras si s-a aplaudat, dar a fost o experienta pe care nu doresc s-o repet. M-am simtit ca un prizonier al unui lagar de concentrare pus in situatia de a distra niste ofiteri SS pusi pe scandal. Eram cu zambetul pe buze, dar stiam ca pot sa mi-o fur oricand. M-am mai linistit dupa spectacol cand au venit sa ma felicite mai multi oameni din sala care au vrut sa ma asigure ca nu e mereu asa in orasul lor… I-am crezut.

ENGAGE!

In mod normal, azi trebuia sa am spectacol in Schwartz, dar nu mai e cazul… asadar, am primit un cadou neobisnuit - o zi libera! Am oscilat intre a urca pana in Poiana si a vedea ce are de oferit minunatul Brasov… si am decis sa nu apelez la niciuna din variante. Astazi am sa dorm… zzzzzzz! zzzzzzz! zzzzzzz! Si mai pe seara am sa ma duc la spectacolul unor prieteni… dupa care am sa dorm din nou.

ENGAGE!

Iata-ma si in Brasov! Drumul n-a fost rau, dar toata ziua am avut o presimtire nasoala avand in vedere ca m-au sunat in ultima clipa in legatura cu afisele si in dimineata asta am aflat ca au picat trei show-uri din sapte pentru ca organizatorii festivalului nu s-au inteles pana la urma cu patronul de la Schwartz Pub. Presimtirea ca presimtirea, dar realitatea festivalului la o prima impresie este sumbra din punctul meu de vedere. Show-uri anulate, afise inexistente… se mai intampla… un eveniment de asa amploare… e de inteles! Cu toate astea, in momentul in care am ajuns in Brasov si am realizat ca nu se rezolvasera nici cele mai elementare chestiuni legate de cazare si masa in ceea ce ma priveste, am inceput sa fierb. Mai ales ca m-am intalnit cu tot felul de prieteni artisti invitati in festival si situatia lor nu era mai buna.
Ma rog… de bine, de rau, s-au rezolvat intr-un tarziu chestiile tehnice cu care imi place sa-mi bat capul de nu mai pot si am putut sa-mi depozitez bagajele, sa fac un dush si sa bag niste nutrimente, dupa care am mers in Tequila Bowling pentru primul show. Mi-a placut! N-a dat localul pe dinafara de lume, ca doar e vara si eu nu sunt Seinfeld, dar au fost suficienti spectatori incat sa nu ma simt aiurea. In plus, mi-am reamintit principiul calitate, nu cantitate. Imi place foarte tare cand ma intalnesc cu oameni de calitate la show-uri… merge altfel…

ENGAGE!

Ce inseamna fringe? Ei bine, e un cuvant. Un cuvant ce se trage din engleza medievala si care a inceput sa aiba treaba serioasa cu artisticaraia prin 1947 cand, in Edinburgh, niste oameni au decis ca e cazul sa se adune si sa faca un festival cu altceva. Acest altceva se mai cheama in mai multe feluri… alternative, underground, experimental, dar toate cuvintele astea nu erau suficient de cuprinzatoare ca sa exprime ideea. Eu as zice ca o traducere bleaga, dar edificatoare a conceptului de fringe este: ne-mainstream.
Cine se uita pe programul festivalului Watumi, ca doar la el ma refer, o sa spuna… cum ne-mainstream? Nu ii am pe Paula Seling si Suie Paparude? Ba da, dar trebuie sa te uiti mai departe si sa vezi ce bogatie de arte si artisti de mai mica expunere, dar egala valoare poti gasi acolo…
Printre ei se numara si artistul meu favorit, dupa cum am fost informat de multi binevoitori carora le dau dreptate rauvoitor… EU. Adica maestrul emerit al caterincii la microfon in fata oamenilor beti, pasha Tiberiu Popovici-san bulibasa. Am sa ma teleportez in trei locatii, timp de cinci zile, ca sa fac sapte spectacole si (sper eu!) sa-mi bat recordul personal sau sa ma fac de toata jena pe banii oamenilor, cum ar zice adoratii mei detractori manca-le-as io norocu’ lor de baieti de baieti care este. Se stieee!
But seriously, folks! Credeti ce vreti si, daca sunteti in zona, va invit sa ma vedeti si in continuare sa credeti ce vreti…
Programul este dupa cum urmeaza:

MIERCURI - 22 iulie
De la ora 22:00 in Tequila Bowling.

JOI - 23 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.

VINERI - 24 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.
De la ora 22:30 in Deane’s.

SAMBATA - 25 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.
De la ora 22:00 in Tequila Bowling.

DUMINICA - 26 iulie
De la ora 21:00 in Deane’s.

ENGAGE!

O saptamana care promite sa fie si mai stresanta decat cele de pana acum. Ma duc la festival la Brasov cinci zile ca sa fac sapte spectacole. Poate sa fie bine, poate sa fie rau. La fel cum m-am lasat pacalit de dimineata si am crezut ca o sa imi mearga bine azi. A durat o ora. O ora in care chiar m-am simtit ok si, pe urma, am fost inghitit de fenomenul care ma inghite mereu. Oameni cu suruburile stranse prea tare care isi varsa frustrarile si se opintesc cu toata povara lor karmica, pentru care n-ar trebui sa fiu obligat sa platesc, in sufletul meu si asa incarcat. Ce este cu adevarat inebunitor in situatia asta, in umila mea opinie, e faptul ca majoritatea oamenilor au talentul delicios de a face lucruri incredibil de deranjante care se reflecta asupra mea si apoi se apuca sa ma si certe pentru ceea ce ei au reusit sa nasca. Ma rog… Mi se pare tare ca am inceput sa primesc comentarii dubioase pe blogul asta dubios. Au fost si vorbe de bine, dar si vorbe de rau ca doar nu e netu’ net daca nu dai si cu un pic de noroi de sub un pseudonim. Ce sa zic? Tiberiu este multumit! Inseamna ca incep sa apara cititori si, in fond, asta e tot spilul… Asadar, iti multumesc ca citesti ce scriu indiferent de motivele care te imping la un asa gest si iti multumesc si pentru comentariile pozitive si/sau negative ce ti se nasc in sufletul tau de cititor cald ca painea indiferent ca decizi sau nu sa le postezi, semnate sau nu. Fraze lungi, stil pompos si inutil… exact ca existenta mea terestra. Pup.

ENGAGE!

Miercuri am scris un post despre ping pong in care am bagat un clip cu un dement care impovizeaza barbar pe tema acestei activitati pe care unii o considera sport si eu sunt convins ca e caterinca. Pentru propriul divertisment am mai scanat netul si am gasit un cantec legat de ping pong realizat intr-o maniera… o maniera, domnule (sau doamna - n-are importanta)! Adica se poate si asa…

ENGAGE!

Trebuie sa ma duc sa cumpar apa si nu stiu de unde. Crede-ma, te rog, ca e o dilema cu care nici nu visam vreodata sa ma intalnesc. Am crescut ca fiecare cetatean normal stiind ca apa e la chiuveta. E suficienta… Daca mi se face, sete ma duc in bucatarie sau in baie si o pornesc. Valuri, rauri, sipote… alea-alea. Pe masura ce am crescut, au inceput sa-mi explice tot felul de oameni mai mult sau mai putin avizati, mai apropiati sau mai indepartati de cercul imediat de rude si prieteni, ca apa de la chiuveta pe care am baut-o cu incredere toata copilaria e de fapt o otrava. E moarta, e trecuta prin sistem de enspe mii de ori, are clor, inmagazineaza toata energia negativa a orasului si - am aflat mai nou dintr-un documentar foarte tare - e circulata prin tevi cu unghiuri drepte, ceea ce o zapaceste in asa hal incat mai arata a apa cum sunt varietatile de cola nectar olimpian bun de trecut pe lista intr-un mic-dejun al campionilor. Bun. Am inteles. Dar acum se naste o alta problema… De unde iau apa? Daca ma duc la supermarket, minimarket, butic, taraba, whatever… sunt o gramada de feluri de apa. Au nume de regiune, eticheta colorata de parca ar fi vinuri. Ca sa nu mai vorbim de pretul care tot creste riscand sa intreaca susnumita licoare bahica. Stai si te uiti la ele si n-ai cum sa nu te gandesti macar o secunda ca esti clar fraierit intr-un fel pe care nu il poti elucida pana la capat. Eu vad doua variante. Unu - e tot apa d-aia care curge si la mine in casa, trecuta prin vreun filtru asa de forma si tu dai bani pe plastic si pe eticheta. Doi - e pe bune si este de atatea feluri incat te blochezi ca nu stii care e mai buna… ca doar n-o vrei p-aia care e mai rea. Adevarul e probabil un amestec subtil intre aceste doua variante. Problema e ca analizand treburi de genul asta ramai ca prostu’ in raionul cu apa si incepi sa simti paradoxul. Pe o planeta a carei suprafata este acoperita in proportie de 2/3 cu apa, locuita de oameni care au intre 70 si 90 la suta apa in compozitie… risti sa mori de sete!

ENGAGE!

Simt ca mi se topesc oasele de caldura. Nu mai rezist. Ziua a inceput foarte devreme si refuza sa ajunga la o concluzie umbroasa. N-are nici o importanta cate lamai storci si cata apa pui la frigider ca de scapat nu scapi. Aseara la ora noua,era ambuteiaj in Baneasa. La noua! Oamenii sunt nervosi. Le sare tandara mai usor. E prudent s-o arzi la interior si sa nu vorbesti cu nimeni… nu stii de unde apare drujba! Comprese cu apa rece, dusuri, aer conditionat, limonada… vrajeala. Berea te loveste direct in crestet daca nu o practici dupa asfintit. Mama ei de vara… Ce n-as da pentru un pic de iarna ca sa pot sa ma gandesc cateva luni cat de dor imi e de caldura. Nu-i bine nicicum si, in orice caz, nu exista autobuz care sa nu plimbe la greu pensionari dubiosi pregatiti sa iti demostreze ca tineretea nu e o bucurie, ci o vina. Faza e ca ei se coalizeaza impotriva noastra si e social acceptabil sa te lase fara aer inghionitindu-te in coaste ca sa zbiere pe urma ca “Ce te impingi, bai puta!” ignorand faptul ca poate tu ai facultate si ei sunt poate portari sau tarabagii in rezerva. Dar nu e social acceptabil sa retaliem… nooooo! De ce? Cum adica si de cand sa ne permitem noi asa ceva? Si, exact cand esti decis sa pornesti o epurare nationala pe criterii de varsta, vine statia, te dai jos, arati degetu’ si iti topesti creierii mai departe jurand ca nu mai mergi cu transportul in comun in viata ta… pana maine…

ENGAGE!

Astazi sunt plecat in Corbeanca… la aer, draga. Am un eveniment privat corporatist si smecher din cale afara in Club Cortina. Nu pot sa zic mare lucru ca nu vreau sa imi dea cineva cu vreo clauza contractuala in freza cand mi-e lumea mai draga, dar simt nevoia sa ma laud. Nu atat pentru faptul ca sunt un sclav al corporatiilor imbibate in conturi grase (ca tot omu’!), ci pentru faptul ca azi am sa imi si trag ceva din chestia asta. Si nu de bani vorbesc, cu toate ca n-ar strica sa-mi hranESC familia, platESC facturile, traiESC viata si luna asta. E vorba de exercitiul functiunii de a iesi nitel din mandra perla a Balcanilor pe care cu sictir o numim cu totii acriti la maxim Bucuresti. Imi lasa gura apa de trei zile numai la gandul asta si stai sa vezi smecherie ca saptamana aviatoare o tai la Brasov la festivalul Watumi unde nu-mi pasa daca lumea va da buluc sau nu la spectacolele mele - in numar de sapte intinse pe parcursul a cinci zile… posibil sa se lase cu record personal! (spre deosebire de recordurile impersonale…) - atata timp cat am sa ma pot uita tampit la Tampa, ceea ce iti doresc si tie. Avand in vedere ca doar ma laud si nu necesit un punct de vedere strict, pot sa si inchei cand si cum imi convine… asadar… hm… nu stiu cum sa inchei… mda… simplu…

ENGAGE!

E foarte tare sa joci ping pong. Genial! Chiar daca nu stii sa joci - precum e cazul cu mine. E simplu si distractiv. In plus, ai impresia ca faci sport pentru ca se intampla sa si transpiri. Am inceput sa ies din cand in cand in parcul de vis-a-vis, cu care m-am acomodat intre timp. Stiu la ce serveste, stiu ca l-au facut sa-mi ia ochii si sa pun stampila pe litere lipsite de sens (in locul lor nu mi-as tine respiratia pe tema asta!), stiu ca doar de show… dar a inceput sa-mi placa show-ul. Whatever! Cert este ca sunt si eu un pui de fraier si imi place in parc. Drept urmare imi plimb copilasul, sotia si (bineinteles!) regala-mi persoana printre acest produs secundar al combinatiilor Lor. Pentru ca Ei au facut ce au facut si au facut si niste mese de ping pong. Ies si ma joc cu setul de ping pong pe care l-am primit in dar de ziua mea si ma simt bine. E captivant cat sa te tina in priza sa-l joci si suficient de tampitel cat sa n-aiba ce sa te enerveze la el chiar daca gafezi consistent. Daca-mi dai voie sa-ti recomand un ceva cat de mic… acel ceva trebuie sa fie un joc de ping pong. Nu trebuie sa joci cum joaca chinezii in campionate si olimpiade… doar sa iesi din casa si sa te misti un pic in timp ce asculti metronomul… ping… pong… ping… pong…

ENGAGE!