Somn
Cat de important poate sa fie somnul! Imi dau seama abia acum dupa ce l-am obtinut. De multa vreme am probleme cu chestia asta si situatia a escaladat. Dupa ce mi-am dat programul peste cap total, am ajuns sa nu mai pot sa dorm deloc. Probabil din cauza gandurilor de bine pe care mi le trimit din cand in cand oamenii care au impresia ca nu muncesc daca nu dau cu sapa sau nu lucrez pe post de cafetiera in vreo corporatie bine intentionata. Oricum, lipsit de somn fiind, am dat-o in niste trip-uri foarte urate. Toate realtiile mele interumane s-au dus de rapa si s-au tensionat. N-am apucat sa lucrez mare chestie fiindca nu mi se coagulau gandurile. N-am avut chef sa ma uit la nici un film. N-am putut sa ma bucur cu adevarat de copil si de sotie. N-am vorbit cu prietenii. N-am scris pe blog. N-am aia… N-am ailalta… Whatever! Te-ai prins unde bat cu chestia asta de acum cateva fraze in mod sigur. Dupa niste somn bagat ca la carte, toate astea se schimba instant. Cred ca e doar o problema de point of view. Ma gandesc sa incep o petitie prin care sa oblig ministerele de resort din domeniul educatiei si muncii sa alcatuiasca o legislatie prin care institutia de invatamant sau angajatorul sa fie obligati sa asigure perne tuturor elevilor/studentilor/salariatilor si in cazul in care atipesc in front sa ii inteleaga si sa isi desfasoarea activitatea mai in liniste… Se baga cineva?
As pleca!
Acum. Pe loc. Mi-ar placea sa impachetez putinul pe care il am, sa imi iau de mana sotia si sa ne punem copilul in carucior… si sa ne vedem de drum. Sunt sigur ca nu mi-ar duce dorul prea multa lume. Oricum nu sunt genul de simpatic, nu sunt de gasca, de comitet sau de isprava. Mi se rupe, in general, de parerile altora si mai ales de ale celor care au impresia ca sunt autorizati sa decida cum e bine si cum e rau doar pentru ca vorbesc mai tare, dar am inceput sa ma satur grav de priviri urate pe strada (si nu adresate exclusiv mie… toata lumea se uita urat la toata lumea!), commenturi de mama pe net, oameni care sar randul la alimentara si alte alea care ne creaza angrenajul interactiunilor umane in tara asta. Ma rog… M-as cara de-aici! Nasol e ca nu prea stiu unde. In Europa, oriunde m-as duce sunt capsunar. In State… wow… cine a vazut macar un documentar de Michael Moore intelege de ce asta nu este o optiune. In China/India/Africa, as cam avea probleme sa ma amestec cu localnicii. Pentru America de Sud nu ma simt pregatit avand in vedere ca nu le am nici cu AK-ul, nici cu brisca. Australia te primeste, dar nu te lasa sa intri in orasele mari. Cat despre insule, intestinele mele de-abia suporta apa ne-epurata de Bucuresti daramite malariile si dizenteriile pe care le beau domniile lor pe acolo. Ramane sa ma duc la Pol… dar se topeste… Oricum, as pleca!
Atmoshpere - Trying To Find A Balance
O piesă cu care m-a obsedat Dragos (ador cand imi povestesc oamenii diverse chestii si folosesc nume asa cum am folosit acum eu, de parca ar trebui sa-i cunosc…) o vara intreaga acum cativa ani si care mi-a venit in cap saptamana asta. Despre echilibru…
Gnarls Barkley - Crazy (theremin cover)
Daca vrei sa afli care e treaba cu instrumentul ala extraterestru pe nume theremin - click aici pentru pagina de Wikipedia! - poti sa te documentezi. E fascinant!
Hifana - part 2
Acelasi MPC, acelasi turntable si aceiasi doi japonezi chititi pe treaba…
Nu mai am chef de vara
Sunt satul de caldura, afaceri care stau pe loc, fuste scurte, transpiratie, bere, stat in casa de frica insolatiei, litoralul care se duce pe copca, trupele care fac playback, terasele pline ochi in care stai cu orele pana sa comanzi sau sa platesti si angajatii se uita la tine de parca ai venit sa cersesti gunoi, in schimb pe aia de fac pe surdo-mutii si iti umplu masa de rahaturi si chinezarii ii respecta… ma ia tastatura pe dinainte! Pana la urma, cred ca m-am saturat de vara. Mi s-a intamplat ca in fiecare an. M-am bucurat cand a venit si am putut sa bag gecile si caciulile la naftalina pentru ca e mai simplu s-o arzi in bermude si papuci decat in pufoaica si bocanci. Pe urma, a inceput sa devina stresant. Vrajeala asta cu criza nu a facut altceva decat sa incranceneze si mai tare un popor deja incrancenat. Am senzatia ca traiesc inconjurat de oameni care nu mai stiu sa se relaxeze si sa se distreze, dar alearga cu disperare dupa senzatii si party si dj si club si… nu le iese! Studentii sunt dornici sa isi formateze creierele dupa un an universitar in care au fost indopati cu tot felul de materii pe care le-au ignorat pana in ajunul examenului, salariatii abia asteptau sa isi tranteasca suncile pe o plaja ultra-manelizata si sa-si toace economiile pe shaorma si bere trezita, iar kinderii se alearga cu lopetica de nisip rugandu-se sa vina mai repede ziua cand or sa fumeze si or sa bea pe ascuns… Super! M-am saturat! Hai cu toamna… daca mai exista…
I Hate Modays ep. 11
Da. Iar e luni…
Hifana - part 1
MPC, turntable si doi japonezi chititi pe treaba…
