ComenteazaDiseara prestez one-man show in Cafe Deko. E locul in care am debutat in 2005 si n-am lipsit in nici o stagiune. E acasa! Abia astept sa se adune lumea, sa se stinga lumina in sala si sa inceapa treaba…
Citeste in continuare »
ComenteazaCu capul plecat, adus de spate si cu ochii jucand nesanatos intre monitor si tastatura… Capitanul se intoarce! Nu m-am ocupat de blogul asta asa cum imi doream, dar de azi revin… Citeste in continuare »
Comenteaza ComenteazaIn seara asta este show de stand-up comedy cu mine si Bordea in cadrul proiectului Stand-Up In The City pus la cale de Artitude. Unde? Citeste in continuare »
ComenteazaStau la panda printre sticle si pahare in semi-intunericul cluburilor, berariilor, cafenelelor si restaurantelor care se incumeta sa angajeze comedianti si se roaga sa le creasca veniturile. Astept sa inceapa show-ul. Ma cred Seinfeld! 
Citeste in continuare »
Maine e ultimul meu spectacol in Bucuresti inainte de sarbatori. O ard in Club 99, clubul deschis de viitoarea fosta Trupa Deko pe Bulevardul Dacia, la numarul 99. Spectacolul e pus la ora 21, deci pe la noua si jumatate o sa cam termine de venit bucurestenienii punctuali si am sa pot sa-i dau drumul. Daca poporul vine si e binedispus, va fi cu adevarat un show aniversar si am sa pot sa ma distrez si eu alaturi de platitori… si atunci voi avea, pe bune, niste sarbatori fericite. Deci, veniti cu mic, cu mare si cu mediu ca sa va povestesc ce am adunat in sac pe parcursul acestui tumultuos 2009. Pup.
…nu aia din Austria - aia din Ploiesti. Mai exact Vienna Cafe, noul local intrat in proiectul Stand-Up In The City. Nu stiam exact la ce sa ma astept avand in vedere ca ultima mea experienta in acest oras nu a fost rea, dar a prezentat ceva probleme. Am plecat cu inima putin indoita si am navigat prin traficul legendar de pe DN1 gasindu-ma pana la urma intr-un loc foarte interesant. Ma asteptam la o berarie lustruita si am dat peste o cafenea in toata regula, tehnic de calitate si oameni primitori. Am stat ce am stat la un pahar de vorba cu managerul si am asteptat sa apara publicul. Spectatorii s-au lasat asteptati decaland inceputul spectacolului cu aproximativ o ora, dar pana la urma sala s-a umplut si s-a dovedit ca asteptatea a meritat. Am avut un public exterm de variat si ca varsta si ca venituri, dar cu un numitor comun. Toti venisera sa vada care e treaba cu stand-up comedy asta… Cu ce se mananca? E cu injuraturi? Nu e cu injuraturi? E un ala care se ia de lume? Ce se petrece? Zic eu ca s-au lamurit destul de repede si au lasat garda jos cand au vazut ca sunt doar un om platit sa ii distreze si nu un mancator de copii cu fitze de Bucuresti. Asadar, a fost vorba de un show de o ora catre o ora si jumatate in care am reusit sa trecem cu bine prin mai multe subiecte dragi mie fara sa se supere nimeni si am concluzionat cu aplauze si strangeri de mana. Prin urmare, simt ca mi-am facut meseria bine si am putut sa ma si distrez cu niste oameni noi. Clar, ma mai duc in Vienna!
Tocmai am deschis ochii in Brasov si ma straduiesc sa ma trezesc cu un pahar de apa (nu beau cafea…) privind pe geam catre parculetul de vis-a-vis de Aro. Vad oameni mergand catre treburile ce-i asteapta si masini scurgandu-se in susul si in josul strazii cu capotele ca un zambet impietrit pe fata unui vechi prieten cu care nu prea ai ce sa-ti mai spui. Nimeni nu se gandeste ca in interiorul mamutului hotelier cu prea multa traditie pe langa care trec a avut loc aseara un spectacol de stand-up. Si e mai bine asa. Nu-mi doresc genul ala de celebritate. Important e ca stiu eu si au stiut oamenii cu care am ras aseara. Sunt tari brasovenii! N-au venit in numar foarte mare aseara pentru ca mai era un spectacol de stand-up in oras si ne-am cam impartit publicul, dar mie mi-a placut. A fost o atmosfera intima si binevoitoare, cum se intampla mereu cand e vorba de studenti. S-a potrivit perfect cu starea mea de spirit avand in vedere ca m-au ajuns raceala si oboseala. Simteam nevoia de un public intelegator cu care sa pot vorbi prieteneste, nu un public neconvins si neinitiat in ale stand-up-ul caruia sa trebuiasca sa-i fac fata si sa-i dovedesc ca merita sa iesi din casa pentru asa ceva. Simteam nevoia de genul asta de public si l-am primit, asadar: Multumesc, Brasov! Ne revedem in decembrie… pe 7… tot acolo…
Acum mi-am terminat apa si trebuie sa eliberez camera ca sa plec spre Sibiu unde, teoretic, diseara ma asteapta niste oameni in Kapital foarte interesati sa vada daca sunt haios si de data asta, ca data trecuta am fost. Off we go…
Ce incepe bine se termina prost si ce incepe prost se termina si mai prost - spune Legea lui Murphy. Si nu minte! Asa a decurs ziua asta pentru mine. A inceput cu un val de caldura insuportabila care n-a avut de lucru si mi-a intrat pe geamul cu care dormisem larg deschis cu toate ca ma aflu intr-un loc in care ai zice ca e mai racoare. Fals. Gaura din stratul de ozon nu e poveste pentru copii, ci se intampla pe bune in timp ce noi votam aceeasi gasca in salopete colorate diferit. Ma rog…
Seara - show in Deane’s. Foarte nasol! Am ajuns la locul faptei cu vreo ora si jumatate mai devreme asa cum m-a invatat mama ca e profi sa faci si am avut parte de multiple surprize. Nu era nimeni de la organizare, nu raspunedea nimeni la nici un telefon, in bar era o petrecere de care nu imi spusese nimeni si care s-a terminat cu zece minute inainte de ora la care aveam programat show… totul s-a dat peste cap. Am inceput spectacolul cu o ora intarziere, decalaj la care nu rezista nici cel mai binevoitor public daramite oamenii ramasi de la petrecere pititi dupa cateva randuri de bere si asteptand sa ia bucuresteanul in primire.
S-a ras si s-a aplaudat, dar a fost o experienta pe care nu doresc s-o repet. M-am simtit ca un prizonier al unui lagar de concentrare pus in situatia de a distra niste ofiteri SS pusi pe scandal. Eram cu zambetul pe buze, dar stiam ca pot sa mi-o fur oricand. M-am mai linistit dupa spectacol cand au venit sa ma felicite mai multi oameni din sala care au vrut sa ma asigure ca nu e mereu asa in orasul lor… I-am crezut.
In mod normal, azi trebuia sa am spectacol in Schwartz, dar nu mai e cazul… asadar, am primit un cadou neobisnuit - o zi libera! Am oscilat intre a urca pana in Poiana si a vedea ce are de oferit minunatul Brasov… si am decis sa nu apelez la niciuna din variante. Astazi am sa dorm… zzzzzzz! zzzzzzz! zzzzzzz! Si mai pe seara am sa ma duc la spectacolul unor prieteni… dupa care am sa dorm din nou.
