Maine e ultimul meu spectacol in Bucuresti inainte de sarbatori. O ard in Club 99, clubul deschis de viitoarea fosta Trupa Deko pe Bulevardul Dacia, la numarul 99. Spectacolul e pus la ora 21, deci pe la noua si jumatate o sa cam termine de venit bucurestenienii punctuali si am sa pot sa-i dau drumul. Daca poporul vine si e binedispus, va fi cu adevarat un show aniversar si am sa pot sa ma distrez si eu alaturi de platitori… si atunci voi avea, pe bune, niste sarbatori fericite. Deci, veniti cu mic, cu mare si cu mediu ca sa va povestesc ce am adunat in sac pe parcursul acestui tumultuos 2009. Pup.

ENGAGE!

…nu aia din Austria - aia din Ploiesti. Mai exact Vienna Cafe, noul local intrat in proiectul Stand-Up In The City. Nu stiam exact la ce sa ma astept avand in vedere ca ultima mea experienta in acest oras nu a fost rea, dar a prezentat ceva probleme. Am plecat cu inima putin indoita si am navigat prin traficul legendar de pe DN1 gasindu-ma pana la urma intr-un loc foarte interesant. Ma asteptam la o berarie lustruita si am dat peste o cafenea in toata regula, tehnic de calitate si oameni primitori. Am stat ce am stat la un pahar de vorba cu managerul si am asteptat sa apara publicul. Spectatorii s-au lasat asteptati decaland inceputul spectacolului cu aproximativ o ora, dar pana la urma sala s-a umplut si s-a dovedit ca asteptatea a meritat. Am avut un public exterm de variat si ca varsta si ca venituri, dar cu un numitor comun. Toti venisera sa vada care e treaba cu stand-up comedy asta… Cu ce se mananca? E cu injuraturi? Nu e cu injuraturi? E un ala care se ia de lume? Ce se petrece? Zic eu ca s-au lamurit destul de repede si au lasat garda jos cand au vazut ca sunt doar un om platit sa ii distreze si nu un mancator de copii cu fitze de Bucuresti. Asadar, a fost vorba de un show de o ora catre o ora si jumatate in care am reusit sa trecem cu bine prin mai multe subiecte dragi mie fara sa se supere nimeni si am concluzionat cu aplauze si strangeri de mana. Prin urmare, simt ca mi-am facut meseria bine si am putut sa ma si distrez cu niste oameni noi. Clar, ma mai duc in Vienna!

ENGAGE!

Tocmai am deschis ochii in Brasov si ma straduiesc sa ma trezesc cu un pahar de apa (nu beau cafea…) privind pe geam catre parculetul de vis-a-vis de Aro. Vad oameni mergand catre treburile ce-i asteapta si masini scurgandu-se in susul si in josul strazii cu capotele ca un zambet impietrit pe fata unui vechi prieten cu care nu prea ai ce sa-ti mai spui. Nimeni nu se gandeste ca in interiorul mamutului hotelier cu prea multa traditie pe langa care trec a avut loc aseara un spectacol de stand-up. Si e mai bine asa. Nu-mi doresc genul ala de celebritate. Important e ca stiu eu si au stiut oamenii cu care am ras aseara. Sunt tari brasovenii! N-au venit in numar foarte mare aseara pentru ca mai era un spectacol de stand-up in oras si ne-am cam impartit publicul, dar mie mi-a placut. A fost o atmosfera intima si binevoitoare, cum se intampla mereu cand e vorba de studenti. S-a potrivit perfect cu starea mea de spirit avand in vedere ca m-au ajuns raceala si oboseala. Simteam nevoia de un public intelegator cu care sa pot vorbi prieteneste, nu un public neconvins si neinitiat in ale stand-up-ul caruia sa trebuiasca sa-i fac fata si sa-i dovedesc ca merita sa iesi din casa pentru asa ceva. Simteam nevoia de genul asta de public si l-am primit, asadar: Multumesc, Brasov! Ne revedem in decembrie… pe 7… tot acolo…
Acum mi-am terminat apa si trebuie sa eliberez camera ca sa plec spre Sibiu unde, teoretic, diseara ma asteapta niste oameni in Kapital foarte interesati sa vada daca sunt haios si de data asta, ca data trecuta am fost. Off we go…

ENGAGE!

Ce incepe bine se termina prost si ce incepe prost se termina si mai prost - spune Legea lui Murphy. Si nu minte! Asa a decurs ziua asta pentru mine. A inceput cu un val de caldura insuportabila care n-a avut de lucru si mi-a intrat pe geamul cu care dormisem larg deschis cu toate ca ma aflu intr-un loc in care ai zice ca e mai racoare. Fals. Gaura din stratul de ozon nu e poveste pentru copii, ci se intampla pe bune in timp ce noi votam aceeasi gasca in salopete colorate diferit. Ma rog…
Seara - show in Deane’s. Foarte nasol! Am ajuns la locul faptei cu vreo ora si jumatate mai devreme asa cum m-a invatat mama ca e profi sa faci si am avut parte de multiple surprize. Nu era nimeni de la organizare, nu raspunedea nimeni la nici un telefon, in bar era o petrecere de care nu imi spusese nimeni si care s-a terminat cu zece minute inainte de ora la care aveam programat show… totul s-a dat peste cap. Am inceput spectacolul cu o ora intarziere, decalaj la care nu rezista nici cel mai binevoitor public daramite oamenii ramasi de la petrecere pititi dupa cateva randuri de bere si asteptand sa ia bucuresteanul in primire.
S-a ras si s-a aplaudat, dar a fost o experienta pe care nu doresc s-o repet. M-am simtit ca un prizonier al unui lagar de concentrare pus in situatia de a distra niste ofiteri SS pusi pe scandal. Eram cu zambetul pe buze, dar stiam ca pot sa mi-o fur oricand. M-am mai linistit dupa spectacol cand au venit sa ma felicite mai multi oameni din sala care au vrut sa ma asigure ca nu e mereu asa in orasul lor… I-am crezut.

ENGAGE!

In mod normal, azi trebuia sa am spectacol in Schwartz, dar nu mai e cazul… asadar, am primit un cadou neobisnuit - o zi libera! Am oscilat intre a urca pana in Poiana si a vedea ce are de oferit minunatul Brasov… si am decis sa nu apelez la niciuna din variante. Astazi am sa dorm… zzzzzzz! zzzzzzz! zzzzzzz! Si mai pe seara am sa ma duc la spectacolul unor prieteni… dupa care am sa dorm din nou.

ENGAGE!

Iata-ma si in Brasov! Drumul n-a fost rau, dar toata ziua am avut o presimtire nasoala avand in vedere ca m-au sunat in ultima clipa in legatura cu afisele si in dimineata asta am aflat ca au picat trei show-uri din sapte pentru ca organizatorii festivalului nu s-au inteles pana la urma cu patronul de la Schwartz Pub. Presimtirea ca presimtirea, dar realitatea festivalului la o prima impresie este sumbra din punctul meu de vedere. Show-uri anulate, afise inexistente… se mai intampla… un eveniment de asa amploare… e de inteles! Cu toate astea, in momentul in care am ajuns in Brasov si am realizat ca nu se rezolvasera nici cele mai elementare chestiuni legate de cazare si masa in ceea ce ma priveste, am inceput sa fierb. Mai ales ca m-am intalnit cu tot felul de prieteni artisti invitati in festival si situatia lor nu era mai buna.
Ma rog… de bine, de rau, s-au rezolvat intr-un tarziu chestiile tehnice cu care imi place sa-mi bat capul de nu mai pot si am putut sa-mi depozitez bagajele, sa fac un dush si sa bag niste nutrimente, dupa care am mers in Tequila Bowling pentru primul show. Mi-a placut! N-a dat localul pe dinafara de lume, ca doar e vara si eu nu sunt Seinfeld, dar au fost suficienti spectatori incat sa nu ma simt aiurea. In plus, mi-am reamintit principiul calitate, nu cantitate. Imi place foarte tare cand ma intalnesc cu oameni de calitate la show-uri… merge altfel…

ENGAGE!

Ce inseamna fringe? Ei bine, e un cuvant. Un cuvant ce se trage din engleza medievala si care a inceput sa aiba treaba serioasa cu artisticaraia prin 1947 cand, in Edinburgh, niste oameni au decis ca e cazul sa se adune si sa faca un festival cu altceva. Acest altceva se mai cheama in mai multe feluri… alternative, underground, experimental, dar toate cuvintele astea nu erau suficient de cuprinzatoare ca sa exprime ideea. Eu as zice ca o traducere bleaga, dar edificatoare a conceptului de fringe este: ne-mainstream.
Cine se uita pe programul festivalului Watumi, ca doar la el ma refer, o sa spuna… cum ne-mainstream? Nu ii am pe Paula Seling si Suie Paparude? Ba da, dar trebuie sa te uiti mai departe si sa vezi ce bogatie de arte si artisti de mai mica expunere, dar egala valoare poti gasi acolo…
Printre ei se numara si artistul meu favorit, dupa cum am fost informat de multi binevoitori carora le dau dreptate rauvoitor… EU. Adica maestrul emerit al caterincii la microfon in fata oamenilor beti, pasha Tiberiu Popovici-san bulibasa. Am sa ma teleportez in trei locatii, timp de cinci zile, ca sa fac sapte spectacole si (sper eu!) sa-mi bat recordul personal sau sa ma fac de toata jena pe banii oamenilor, cum ar zice adoratii mei detractori manca-le-as io norocu’ lor de baieti de baieti care este. Se stieee!
But seriously, folks! Credeti ce vreti si, daca sunteti in zona, va invit sa ma vedeti si in continuare sa credeti ce vreti…
Programul este dupa cum urmeaza:

MIERCURI - 22 iulie
De la ora 22:00 in Tequila Bowling.

JOI - 23 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.

VINERI - 24 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.
De la ora 22:30 in Deane’s.

SAMBATA - 25 iulie
De la ora 19:30 in Schwarz Pub.
De la ora 22:00 in Tequila Bowling.

DUMINICA - 26 iulie
De la ora 21:00 in Deane’s.

ENGAGE!

Astazi sunt plecat in Corbeanca… la aer, draga. Am un eveniment privat corporatist si smecher din cale afara in Club Cortina. Nu pot sa zic mare lucru ca nu vreau sa imi dea cineva cu vreo clauza contractuala in freza cand mi-e lumea mai draga, dar simt nevoia sa ma laud. Nu atat pentru faptul ca sunt un sclav al corporatiilor imbibate in conturi grase (ca tot omu’!), ci pentru faptul ca azi am sa imi si trag ceva din chestia asta. Si nu de bani vorbesc, cu toate ca n-ar strica sa-mi hranESC familia, platESC facturile, traiESC viata si luna asta. E vorba de exercitiul functiunii de a iesi nitel din mandra perla a Balcanilor pe care cu sictir o numim cu totii acriti la maxim Bucuresti. Imi lasa gura apa de trei zile numai la gandul asta si stai sa vezi smecherie ca saptamana aviatoare o tai la Brasov la festivalul Watumi unde nu-mi pasa daca lumea va da buluc sau nu la spectacolele mele - in numar de sapte intinse pe parcursul a cinci zile… posibil sa se lase cu record personal! (spre deosebire de recordurile impersonale…) - atata timp cat am sa ma pot uita tampit la Tampa, ceea ce iti doresc si tie. Avand in vedere ca doar ma laud si nu necesit un punct de vedere strict, pot sa si inchei cand si cum imi convine… asadar… hm… nu stiu cum sa inchei… mda… simplu…

ENGAGE!

Am facut aseara pentru prima data stand-up comedy in Ploiesti la terasa Boogey. Orice inceput e greu si experienta de aseara mi-a dovedit inca o data aceasta lectie…
Terasa arata foarte bine si este proaspat deschisa. E binevenita in peisajul ploiestean dupa umila mea opinie - un loc mic si racoros unde te poti opri pentru o vreme ca sa te ascunzi de arsita verii. Nu strica niciodata sa ai la indemana asa ceva.
Publicul nu a fost foarte numeros (bine, nici locul nu e foarte mare!) fiind compus in principiu din apropiati ai patronilor. Imediat dupa ce s-a intunecat, am inceput show-ul. Primele douazeci de minute au fost atroce. Primire destul de rece si anti-Bucuresti am mai vazut in multe orase, dar de data asta am simtit pentru o perioada ca exista sansa sa mi-o fur din scurt cu vreo sticla de bere ratacita de la vreo masa. Slava Domnului ca pana la urma am reusit sa ne dezmortim si oamenii s-au prins ca n-am venit sa ma iau de ei, ci sa-i distrez si incetul cu incetul i-am simtit cum se relaxeaza.
Totul e bine cand se termina cu bine, dar am inteles un lucru - mai am de munca pana cand se va intelege in toata tara care e treaba cu tipul asta nou de comedie.

ENGAGE!

Stand-up comedy cu Tiberiu Popovici in terasa Boogey By M.
Joi, 18 iunie 2009. Ora 21:30.
Pentru rezervari, suna la 0731318989.

Poveste simpla, de vara… Tiberiu (adica eu, dar imi place sa vorbesc despre mine la persoana a treia de parca as fi altcineva! ce pot sa spun? am un respect de sine foarte bine dezvoltat!) baga un show de stand-up comedy intr-o terasa proaspat deschisa din Ploiesti. Terasa se afla pe strada Golesti, numarul 27 - in spate la fosta Casa a Casatoriilor. Astept hoardele de fani!

ENGAGE!