ComenteazaDiseara prestez one-man show in Cafe Deko. E locul in care am debutat in 2005 si n-am lipsit in nici o stagiune. E acasa! Abia astept sa se adune lumea, sa se stinga lumina in sala si sa inceapa treaba…
Citeste in continuare »
ComenteazaCu capul plecat, adus de spate si cu ochii jucand nesanatos intre monitor si tastatura… Capitanul se intoarce! Nu m-am ocupat de blogul asta asa cum imi doream, dar de azi revin… Citeste in continuare »
Comenteaza ComenteazaIn seara asta este show de stand-up comedy cu mine si Bordea in cadrul proiectului Stand-Up In The City pus la cale de Artitude. Unde? Citeste in continuare »
ComenteazaStau la panda printre sticle si pahare in semi-intunericul cluburilor, berariilor, cafenelelor si restaurantelor care se incumeta sa angajeze comedianti si se roaga sa le creasca veniturile. Astept sa inceapa show-ul. Ma cred Seinfeld! 
Citeste in continuare »
Tocmai am deschis ochii in Brasov si ma straduiesc sa ma trezesc cu un pahar de apa (nu beau cafea…) privind pe geam catre parculetul de vis-a-vis de Aro. Vad oameni mergand catre treburile ce-i asteapta si masini scurgandu-se in susul si in josul strazii cu capotele ca un zambet impietrit pe fata unui vechi prieten cu care nu prea ai ce sa-ti mai spui. Nimeni nu se gandeste ca in interiorul mamutului hotelier cu prea multa traditie pe langa care trec a avut loc aseara un spectacol de stand-up. Si e mai bine asa. Nu-mi doresc genul ala de celebritate. Important e ca stiu eu si au stiut oamenii cu care am ras aseara. Sunt tari brasovenii! N-au venit in numar foarte mare aseara pentru ca mai era un spectacol de stand-up in oras si ne-am cam impartit publicul, dar mie mi-a placut. A fost o atmosfera intima si binevoitoare, cum se intampla mereu cand e vorba de studenti. S-a potrivit perfect cu starea mea de spirit avand in vedere ca m-au ajuns raceala si oboseala. Simteam nevoia de un public intelegator cu care sa pot vorbi prieteneste, nu un public neconvins si neinitiat in ale stand-up-ul caruia sa trebuiasca sa-i fac fata si sa-i dovedesc ca merita sa iesi din casa pentru asa ceva. Simteam nevoia de genul asta de public si l-am primit, asadar: Multumesc, Brasov! Ne revedem in decembrie… pe 7… tot acolo…
Acum mi-am terminat apa si trebuie sa eliberez camera ca sa plec spre Sibiu unde, teoretic, diseara ma asteapta niste oameni in Kapital foarte interesati sa vada daca sunt haios si de data asta, ca data trecuta am fost. Off we go…
A avut avanpremiera săptămâna asta… Păreri?
Sunt absolut pentru… Legalizati-o!
Cat de important poate sa fie somnul! Imi dau seama abia acum dupa ce l-am obtinut. De multa vreme am probleme cu chestia asta si situatia a escaladat. Dupa ce mi-am dat programul peste cap total, am ajuns sa nu mai pot sa dorm deloc. Probabil din cauza gandurilor de bine pe care mi le trimit din cand in cand oamenii care au impresia ca nu muncesc daca nu dau cu sapa sau nu lucrez pe post de cafetiera in vreo corporatie bine intentionata. Oricum, lipsit de somn fiind, am dat-o in niste trip-uri foarte urate. Toate realtiile mele interumane s-au dus de rapa si s-au tensionat. N-am apucat sa lucrez mare chestie fiindca nu mi se coagulau gandurile. N-am avut chef sa ma uit la nici un film. N-am putut sa ma bucur cu adevarat de copil si de sotie. N-am vorbit cu prietenii. N-am scris pe blog. N-am aia… N-am ailalta… Whatever! Te-ai prins unde bat cu chestia asta de acum cateva fraze in mod sigur. Dupa niste somn bagat ca la carte, toate astea se schimba instant. Cred ca e doar o problema de point of view. Ma gandesc sa incep o petitie prin care sa oblig ministerele de resort din domeniul educatiei si muncii sa alcatuiasca o legislatie prin care institutia de invatamant sau angajatorul sa fie obligati sa asigure perne tuturor elevilor/studentilor/salariatilor si in cazul in care atipesc in front sa ii inteleaga si sa isi desfasoarea activitatea mai in liniste… Se baga cineva?
