Tocmai am deschis ochii in Brasov si ma straduiesc sa ma trezesc cu un pahar de apa (nu beau cafea…) privind pe geam catre parculetul de vis-a-vis de Aro. Vad oameni mergand catre treburile ce-i asteapta si masini scurgandu-se in susul si in josul strazii cu capotele ca un zambet impietrit pe fata unui vechi prieten cu care nu prea ai ce sa-ti mai spui. Nimeni nu se gandeste ca in interiorul mamutului hotelier cu prea multa traditie pe langa care trec a avut loc aseara un spectacol de stand-up. Si e mai bine asa. Nu-mi doresc genul ala de celebritate. Important e ca stiu eu si au stiut oamenii cu care am ras aseara. Sunt tari brasovenii! N-au venit in numar foarte mare aseara pentru ca mai era un spectacol de stand-up in oras si ne-am cam impartit publicul, dar mie mi-a placut. A fost o atmosfera intima si binevoitoare, cum se intampla mereu cand e vorba de studenti. S-a potrivit perfect cu starea mea de spirit avand in vedere ca m-au ajuns raceala si oboseala. Simteam nevoia de un public intelegator cu care sa pot vorbi prieteneste, nu un public neconvins si neinitiat in ale stand-up-ul caruia sa trebuiasca sa-i fac fata si sa-i dovedesc ca merita sa iesi din casa pentru asa ceva. Simteam nevoia de genul asta de public si l-am primit, asadar: Multumesc, Brasov! Ne revedem in decembrie… pe 7… tot acolo…
Acum mi-am terminat apa si trebuie sa eliberez camera ca sa plec spre Sibiu unde, teoretic, diseara ma asteapta niste oameni in Kapital foarte interesati sa vada daca sunt haios si de data asta, ca data trecuta am fost. Off we go…

ENGAGE!