Cat de important poate sa fie somnul! Imi dau seama abia acum dupa ce l-am obtinut. De multa vreme am probleme cu chestia asta si situatia a escaladat. Dupa ce mi-am dat programul peste cap total, am ajuns sa nu mai pot sa dorm deloc. Probabil din cauza gandurilor de bine pe care mi le trimit din cand in cand oamenii care au impresia ca nu muncesc daca nu dau cu sapa sau nu lucrez pe post de cafetiera in vreo corporatie bine intentionata. Oricum, lipsit de somn fiind, am dat-o in niste trip-uri foarte urate. Toate realtiile mele interumane s-au dus de rapa si s-au tensionat. N-am apucat sa lucrez mare chestie fiindca nu mi se coagulau gandurile. N-am avut chef sa ma uit la nici un film. N-am putut sa ma bucur cu adevarat de copil si de sotie. N-am vorbit cu prietenii. N-am scris pe blog. N-am aia… N-am ailalta… Whatever! Te-ai prins unde bat cu chestia asta de acum cateva fraze in mod sigur. Dupa niste somn bagat ca la carte, toate astea se schimba instant. Cred ca e doar o problema de point of view. Ma gandesc sa incep o petitie prin care sa oblig ministerele de resort din domeniul educatiei si muncii sa alcatuiasca o legislatie prin care institutia de invatamant sau angajatorul sa fie obligati sa asigure perne tuturor elevilor/studentilor/salariatilor si in cazul in care atipesc in front sa ii inteleaga si sa isi desfasoarea activitatea mai in liniste… Se baga cineva?

ENGAGE!