Nu stiu! Asta e primul raspuns ce-mi vine in minte dupa ce trece enervarea pricinuita de numele rubricii voastre.Prea gol,prea lipsit de substanta. Nu sint construit asa. Pentru mine nu exista “femeile”.Nu sint taur comunal,nici metrosexual cu atit mai putin violator de forme fara fond. Citeste in continuare »
Mi-e frica! Sa nu cumva sa credeti vreo secunda ca nu.Nu sint nebun,numai nebunii nu stiu ce e frica dar am invatat sa traiesc cu ea si sa inteleg ca ea,frica,are grija de mine. Inca mai caut locul ala unde nici o lege de pe lume sa nu aiba acces.
Imi vine sa ma asez ghemuit intr-un colt al privirii cuiva si sa astept cuminte acolo sa treaca toata groaza din propriile mele priviri. Ma tem de frica din ochii iubitei cind imi spunea ca se teme teribil.Ma ruga sa “ii” mai las in pace…Tocmai venise la mine un angajat al unei benzinarii pe care il rugasem sa-mi faca presiunea in rotile masinii si ma intreba terifiat care este motivul pentru care aveam 4,5 atm in cauciucuri….M-am saturat de declicul auzit in receptor inaintea oricarui apel telefonic.Stia si de “iesirea in decor” a masinii cu rotile mult ptrea umflate si de telefoanele “prietenesti” in care mi se explica de unde vine sensibilitatea mecanismului ce asigura directia masinii…
Sigur ca mi-e frica, nu sint timpit! …doar ca uneori ma invaluie oboseala…Nu mai stiu cum, in ce fel si pe cine sa conving ca eu nu sint poet,ca nu inventez lucrurile si ca doar le povestesc dupa ce am fost acolo?!
Imi amintesc de un loc unde daca reuseai sa ajungi nu ti se mai putea intimpla nimic indiferent de ce facusei.Acolo nici o lege lumeasca nu functiona.Oricit de ticalos ai fi fost cineva te lua in brate si te apara de toata rautatea lumii…Nu mai stiu ce si cum sa scriu,prea multe ginduri de-a valma.Prea multe imagini ce se petrec prin priviri.Vad prea multe priviri in spatele privirilor…Sigur e undeva locul ala.Sanctuarul…merita sa nu renunt! E tot ce conteaza!E drept,uneori sint tare obosit si atunci….Am invatat sa am grija de temerile mele,de frici,de groaza,de oboseli,de tristetile ce vin din alte lumi ale lumii.
Eu am grija de ele si ele ma apara te tentatia neantului,de mirosul dulce acrisor de hoit al renuntarii.
Inca mai visez!Azil!E doar o clipa de pace,nu un abandon.Sint un om viu!N-am renuntat!Nu am cedat!
Inca alerg stigind din toti plaminii: Azil!
“Ticalosii”
Detest actorii! Imi par a fi marii maestrii ai propriilor destine trisate,cabotini…Atit de putina forta avem spre a fi noi insine prin viata incit numai adevaratele genii pot sa intruchipeze real clipele ce compun viata unui personaj,altul decit el insusi.
Stefan Iordache
Mircea Diaconu
O reverenta pentru sansa de a fi contemporani.O minune!Sint un om norocos fara doar si poate.
Nu am vazut scenariu si regie in filmul asta.Nici acum nu stiu daca sa multumesc sau sa injur, si daca asta poate fi sau nu un compliment…O prea abrupta cadere in real,in propriile male amintiri.
Stefan Iordache
Mircea Diaconu
Multumesc pentru ca sinteti,multumesc pentru “A fi”-un verb ca o respiratie asumata .Verb pe care atunci cind il scriu, il scriu instinctiv, mereu gresit…
Am gresit! Mi-e greu sa recunosc asta si numai aberantele raporturi pe care le am cu mine insumi ma conditioneaza spre a o face.Asta e adevarul:Am gresit! Citeste in continuare »
A mai plecat un an…o poveste, undeva in alt timp al povestilor,al anilor, al amintirii.Repede,mult prea repede a trecut anul asta cu multe intimplari ce ar fi trebuit sa acopere timpul unei vieti, Citeste in continuare »
Sa stai si sa-i privesti in ochi, sa ai timp si rabdare. Mult timp, multa rabdare. Priviri de un senin grotesc, clare, albe, netulburate de nici o adiere a indoieli, de nici o umbra a vreunei dileme, de nici un fel de semn al inspiratiei sau al inteligentei. Citeste in continuare »
ciocolata…Teama, frica, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat. Eu l-am omorit pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta.Toata viata mi s-a reprosat asta. Citeste in continuare »
Multe priviri senine in ochii oamenilor din jur. Multa candoare si drag. Multe vise curate. Mai mult decit suficiente motivatii, spre a nu renunta la tot ce esti tu, dar… Citeste in continuare »
Ai dreptul sa visezi!
Ai datoria sa crezi, ca toate visele pot deveni realitate si sa incerci sa la duci la indeplinire.
Ai obligatia sa spui nu, tuturor acelora care incearca sa-ti ucida visele si care incearca sa te convinga de inutilitatea efortului! Citeste in continuare »
Trei scoici, o pana, un bilet RATB folosit, o cutie de lapte condensat pentru cafea - goala, o bere, un leu moldovenesc, un fir de iarba, o poezie scrisa pe un bilet şi 134,45 de lei.
La cele mai recente concerte ale mele am pus in faţa scenei cutia chitarii, iar în ea am lăsat să se vadă un bilet pe care scria mare “DE MILĂ, DE SILĂ, DONAŢI BANI, DAR NU PUBLICI! DONAŢI BANI PRIVAŢI PENTRU FONDUL DE PENSIONARE AL RIDZIPONCILOR!”. Am scris mai sus ce am reuşit să adun la numai două concerte. Nimeni nu ştia ce am eu de gând să fac cu banii adunaţi astfel.
Am mai spus cum mi-am început “cariera” muzicală şi nu mă ruşinez cu asta. Cu banii strânşi din cântatul în metrou sau prin tramvaie când eram copil, am reuşit să-mi cumpăr primul pulover. Erau tare friguroase iernile copilăriei mele. Am crescut mare şi n-am renunţat - se pare - la bunul meu obicei de a cere bani pentru ce cânt eu de la cei care vin să mă audă cântând. Eu nu cer bani de la instituţii, nu mă umilesc în faţa nici unui jeg de politician, oricât ar fi acesta de ministru sau altceva pentru a-mi putea cânta cuvintele. Trist este că artiştii consacraţi ai neamului, artişti pe care nu-i poţi suspecta de nici un chip de sărăcie, o fac şi fac din milogeală o adevărată artă-carieră în show-biznisul românesc. Talent au cu carul, la ce să le mai trebuiască demnitate?! I-ar încurca! Citeste in continuare »
Oamenii astia nu sunt vii, sunt morti, doar ca respira…Sunt peste tot in jurul tau, perfect machiati, eleganti, oameni care “reusesc in viata” (desi n-ai sa-i vezi vreodata luptand pentru ceva cu adevarat, cu toata mintea si puterea lor, si asta pentru ca nimic nu merita de fapt…). Fiti atenti insa. Totul dureaza o clipa, nu mai mult, niciodata mai mult! Citeste in continuare »
