Ea
Multe vieti in fiecare clipa a vietii, multe lumi in fiecare lume dintre lumi…
Timpul…
Tu esti EA!
Ea e EA!!!
Cautand printre ele pe EA.
Totul e adevarat in fiecare nuanta despletita ca o desfrunzire aurie de toamna, totul e adevarat in toate cuvintele.
Timpul… plecari inainte prin timpuri, prin vieti, prin vietile timpului… s
Ajungeri din inapoi din timp, prin timpuri, prin vieti, prin timpurile vietii…
Lumea din lumi unde e EA impartita-ntre lumi…
Durerea timpului prins inegal intre lumi.
Teama nedefinita de ceva… cum ca ceva ar putea fi adevarat…
EA chemase ploaia, apoi rugand-o sa plece, ploaia a plecat ramanand in lacrimile timpului. Clipe de fericire… senin…
Frica de intersectia lumilor, in planuri, multe niveluri de intelegere… Lumi aparent amestecate…
Raul…
Aici, acum… doare raul din alte lumi ale timpului timpurilor.
Zidiri…
Senin! Ea e EA!
Tu esti EA!
Timpul… irelevant…
O gluma… timpul…
Cam asta e mintea mea, minte ce cam da dureri de burta prostanacilor…
despre minte, altfel… numai de bine…
21 de grame de suflet…
Nimic nu e gratuit.
Toate cuvintele sunt adevarate ca o desfrunzire-n auriu de toamna tarzie…
Ea e EA, dar… nu e timpul si nici lumea…
– undeva candva… poate un biet nebun… poate… Cine poate garanta, cine poate sti?!
August 24th, 2009 la 3:10 pm
” Nimic nu e gratuit. ” Fals si uz de fals
E si timpul si e si lumea dar poate nu esti in lumea in care trebuie, pentru ca: Ea e EA http://www.indabamusic.com/people/soulviasound/images/267538 dar pentru asta el trebuie sa fie neaparat EL. Timpul…intradevar irelevant. Te stiam mai optimist si nu vreau sa aud ca asta este realism. Sau nu tu ai scris “Sa nu ucizi” si coperata albumului “Primul pas” in care ziceai ca nu poti darui ceva, orice decat strict in masura in care esti capabil sa primesti un dar ?!
“minte ce cam da dureri de burta prostanacilor…” E reciproca, direct proportionala si naturala treaba asta, doar ca raportul de indiferenta nu e deloc direct proportional.
August 25th, 2009 la 1:43 pm
Stii ca esti minunat …si stii ca te iubesc… ‘ mai presus
de caderi , de mariri , de cuvant..”
August 26th, 2009 la 6:39 pm
Amintire
Unde eşti astăzi, nu ştiu.
Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atot înţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduinţei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.
October 23rd, 2009 la 6:07 pm
Nu o mai cauta, nu o mai astepta caci EA nu exista, s-a risipit candva, cand nu venise nici timpul si nici locul.Chiar daca….undeva a ramas o usa deschisa,nu le poate deschide pe cele interzise si ferecate care urmeaza.
Acum a venit si timpul si locul dar este prea tarziu!
October 24th, 2009 la 3:49 pm
Maria Aliss, ce ai scris tu apartine Mihaelei Olteanu. Hai sa nu ne insusim ce nu ni se cuvine.Sa-i cinstim pe cei care au creat si creaza arta!
November 22nd, 2009 la 11:28 am
Cum as putea sa gasesc partitura de la “Zece”,si unde mai gasesc “Autistul” sau poate pot sa-l comand-nu mai este de cumparat (multumesc frumos).
December 1st, 2009 la 11:03 am
….si noi….daca timpul ar avea frunze, ce toamna!
December 4th, 2009 la 10:22 am
In viata fiecarui om, deci si a lui Florin, banuiesc, vine un moment in care ai niste revelatii interioare… Ca nu ai fost la inaltime fata de o Ea, fata de un el…, draga George.
Ori fata de tine insuti/insati, de ce ai sperat, cladit asteptat…
Sau o fi, pur si simplu, un “imn” de iubire scris … altfel.
Partea trista, e ca, adesea, el, barbatul, o spune nu neaparat direct femeii, fata in fata, ci indirect…
December 9th, 2009 la 12:06 am
un text foarte interesant…mai (pre)sus decat cuvinte?… un personaj profund rostitor şi mai…interesant…se pare!…”ca o dimineaţă?…ca un drum acasă?…” superb spus!…
December 9th, 2009 la 1:57 am
I think about me that… I know you very well!…really!…so …I’am verry sorry …don’t ask me, please!…about you, of course!…