Se schimba Anii…
A mai plecat un an…o poveste, undeva in alt timp al povestilor,al anilor, al amintirii.Repede,mult prea repede a trecut anul asta cu multe intimplari ce ar fi trebuit sa acopere timpul unei vieti, daca nu cumva a mai multor vieti traite in orizontul “normalitatii” de un om “normal”… Oare ce o insemna asta de fapt?
Povestea unui an cit mai multe vieti asezat in amintire linga o alta poveste de viata ca sprijin si scut,ca alinare. Se accelereaza timpul,se schimba lumea,lumile lumii.Ne modificam noi insine,crestem. Invatam sa ne acceptam asa cum sintem de fapt,asa cum credeam ca numai noi insine ca stim.
Se aseaza povestea anului asta linga povestea anilor ca au trecut ca viata purtindu-ne prin raiul ce ar fi trebuit sa fie copilaria si nu a fost,prin uimirea ce ar fi trebuit sa insoteasca descoperirea sensului prieteniei si a adolescentei,si nici asta nu a fost pentru ca a trebuit sa facem pactul cu nevoia oamenilor mari de a fi mari cu orice pret,cu orice chip, cu orice risc…
Ne-am trezit prea mari,prea de curind si sensul trecerii de la copil la matur s-a pierdut pe drum pe undeva prin durerea constientizarii nivelului de constiinta.Prea mare durerea povestii,nedrept de mare.
Am inceput sa vedem curind lumea asa cum e ea lume ca lume si am pierdut sensul povestii.Lacrimile unui orb sint ochii nostrii si de prea de timpuriu n-am mai putut fi pacaliti.
Povestea…
Oameni mari…
E povestea anului asta oglinda fireasca a nefirescului de pina la el.Acum noi insine stim ca ne mai stie cineva povestea noastra si ca puterea lui de a aseza povestea lui linga poveste e numai grija si drag si protectie.E viata si tot ce poate insemna timpul vietii al propriei povesti.
Mult intuneric in ochii raului orb.Prea adevarata si curata lumea vazuta prin lacrimile lui,ochii nostri…
Se schimba viata,lumea,timpul,amintirea,lumina…
Se schimba Anii…se modifica sensul renuntarilor noastre la noi insine.E cineva care stie totul…Nu ne mai putem ascunde,nu vom mai putea minti,nu ne vom mai putea minti cu povestea noastra.A mai vazut cineva adevarul…Povestea e altfel acum vazuta prin si de ochii lui.Povestile trebuiesc spuse!
Alegeri…
Lacrimi de orb – Ochii nostrii…
Se schimba Anii…
February 5th, 2010 la 1:18 pm
Putini au curajul sa-si spuna povestea cu adevarurile si tristetile ei cele nestiute de nimeni si nu cele afisate drept valabile. Cand ma gandesc ca unii dintre noi n-o vor face niciodata ! Cata durere si chin si mizerie le apasa sufletul. E multa durere nerecunoscuta in lumea asta mare…. ne mintim singuri ca nu-i chiar asa de rau, ca altii indura mai multe, doar, doar s-o mai indulci putin amarul constiintei noastre peticite… pe ici, pe colo cu un zambet timid, cu o dorinta, cu o speranta ratacita, pierduta sau doar aruncata de cineva…
February 7th, 2010 la 9:48 pm
Imi adun cu greu cuvintele, pentru ca, vreau ca mesajul meu sa fie cat mai clar, fara intelesuri ascunse.
Ma intreb cum un om ca tine care combate cu atata vehementa falsitatea, minciuna, ipocrizia si se considera prea bun pentru “oile” din turma numita popor roman, nu-si poate vedea propriile limitari, ipocrizii si falsitati. Sau poate acum ca te-ai linistit si ai casa, masina si pianul mult visate te-ai ridicat pe un piedestal atat de inalt incat iti este greu sa mai vezi multimea de pacatosi de la picioarele lui.
Si pe urma in “zona de idei” in care te misti tu, idei care nu pot incapea in mintile inguste ale “oilor” este greu sa accepti, ca, poate datorita acestora ai parte de clipa ta de faima, ca o cometa in universul infinit.
Daca tot vrei sa faci ceva pentru “romanica” , pentru oamenii din ea de ce nu o faci fara sa manipulezi. fara cuvinte vulgare si grele, fara ura si patima. Imi aduci aminte de personajul Caligula dintr-o piesa antica . Esti singur pentru ca iti place sa fi singur, sa-ti admiri in taina personalitatea aproape perfecta pe care ti-ai slefuit-o de-a lugul anilor. Esti atat de fericit cu tine insati incat nu poti sa imparti cu nimeni lucrul asta. Nici nu cred ca ai putea, generozitatea nu este una din calitatile tale. Te-ai gandit ca porti in tine jumatate din mama ta si jumatate din tatal tau, caci asa suntem alcatuiti fiecare, purtam in noi parti din parintii, bunicii si stramosi de care nu avem habar ca au existat dar care ne influenteaza existenta actuala. Crezi ca esti creatia proprie, autodidact ajuns la un nivel de cunoastere atat de inalta incat poti arunca cu cuvinte care ranesc si musca din bunul simt al multor oameni.
Cine iti da dreptul sa judeci? Te-ai substituit lui D-zeu dupa ce l-ai ucis? - ce abureala articolul ala:))
Ce faci concret ca sa schimbi lucrurile care merg prost, in afara de valurile pe care le tot faci in jurul tau ca sa atragi atentia si de ce nu, ceva publicitate si ceva banuti poate?
Te-ai intrebat cati sunt ca tine dar care nu actioneaza in felul tau si care chiar fac ceva concret pentru semeni lor?
Spuneai undeva intr-un interviu ca te autoanalizezi, incearca sa o faci ceva mai profund, poate ca o sa ai revelatia adevarului despre tine insuti si nu vei mai arunca atata venin in jurul tau.
Iti doresc o viata frumoasa.
February 10th, 2010 la 9:32 pm
Se schimba anii si trec unul cate unul….asa e. si cand stai si te gandesti ce ai realizat in tot acest timp?ai facut bine, ai facut rau?Ai un sot, ai un copil……esti fericita?Cu siguranta e extraordinar ,esti cea mai fericita mamica de pe pamant, dar ca femeie?esti o femeie fericita?Ai ramas undeva in trecut,te hranesti cu trecutul cu toate ca amintirea a ramas singurul loc de intalnire.Cum sa nu ti se umple ochii de lacrimi si cum sa nu ti tremure sufletul in tine cand asculti ‘CHIAR DACA”.Asculti aceasta melodie ,privesti acest superb videoclip si stii ca ….a ramas speranta.