Stapanii clipei - Supravietuitorii!
Oamenii astia nu sunt vii, sunt morti, doar ca respira…Sunt peste tot in jurul tau, perfect machiati, eleganti, oameni care “reusesc in viata” (desi n-ai sa-i vezi vreodata luptand pentru ceva cu adevarat, cu toata mintea si puterea lor, si asta pentru ca nimic nu merita de fapt…). Fiti atenti insa. Totul dureaza o clipa, nu mai mult, niciodata mai mult!
Mari maestri in arta inselatoriei, a mastilor, a minciunii. Mint pe toata lumea si nici un detector de falsuri nu ii poate dovedi vreodata. Ei sunt cei care reusesc datorita perfectiunii la care au ajuns in a falsifica adevarul sa se minta mai ales pe ei insisi. Au nume de sfinti in general, dar nu au nici un Dumnezeu, au doar minciuna, si asta tine de altceva rau, tare rau si, pentru ca aleg constienti sa nu lupte impotriva raului, aduc suferinta cu ei si sunt purtatori ai nenorocirii.
Pentru oamenii astia nu exista trecut in afara unei clipe ce le-a deturnat destinul, clipa care pana la final le va fura viata cu totul. Oamenii astia nu au prezent decat in momentul in care il traiesc, la ei o decizie tine in cel mai fericit caz opt zile, niciodata mai mult, si e motivul pentru care nu vor avea vreodata viitor. Sunt oameni care pot intelege totul, simti totul, dar care nu vor face niciodata nimic bun pentru ei, chiar daca toate fortele universului se vor decide sa ii ajute. E un moment, o clipa undeva in viata lor trecuta, cand au decis pentru ei si S-a sfarsit tragic… Poate umbra nenorocirii aceleia sa-i bantuie si sa le anuleze seninul vietii, poate o minte bolnava care stie asta si pentru ca e maestra in stiinta manipularii ii intoarce de fiecare data acolo in trecut, in nenorocirea care a ajuns sa le fie singura “lume” in care oamenii astia fara viitor se simt in siguranta. Atat de maiastru construita in jurul lor capcana lacrimilor, incat chiar ajung sa creada cu sinceritate ca o stapanesc, si cum totul in jur e schimbare, progres, decizie, adica viata, se sperie si ingroziti de posibilitatea fericirii se retrag in durere.
Fericirea nu poate fi controlata, pentru ea trebuie sa hotarasti in fiecare clipa, sa o aperi, sa ai grija, sa lupti, sa traiesti cu adevarat… o nefericire trecuta insa, da! Nefericirea e stabila ca un munte de granit. Acolo si numai acolo se simt in siguranta, in suferinta.
Priviti atent in jurul vostru si ii veti observa cu usurinta. Oamenii astia nu traiesc, sunt morti de multa vreme acolo unde e moartea mai teribila: in suflet. Nu te astepta de la ei la recunostinta, daca incerci sa-i ajuti cumva. Ar fi o mare prostie din partea ta, pentru ca nenorocirea si suferinta atat de prezente in viata lor ii fac sa creada ca merita totul, ca li se cuvine totul. De fapt, cam asa si e. Nimeni nu merita atata durere, atata tristete, mai ales ca nu sunt vinovati cu nimic. Adevarul e ca nu e vina lor, dar o minte bolnava le-a rasucit destinul de spaima propriei singuratati si le-a pus teribila vina grea ca un blestem de moarte asupra vietii.
Oamenii astia nu traiesc, doar supravietuiesc clipei, asteptand cu infrigurare sa-i salveze cineva odata, candva, lasand tot felul de semne in urma pentru a putea fi recunoscuti si salvati fara a avea curajul de a recunoaste deschis ca numai la ei insisi si in puterea lor sta rezolvarea si ca trebuie sa se salveze din spaima clipei de demult pentru a nu-si condamna propriul copil la moartea respirata de ei in fiecare secunda prin toti porii.
Oamenii astia au caracterul unui gandac de bucatarie, care intra si-ti fura din frigider bucatica inceputa, dar si forta lor de a supravietui chiar unui atac atomic, au coloana vertebrala de meduza. Nu au nimic, nu pun baza in nimeni, niciodata nu vor avea ce sa-si reproseze decat in secunda respiratiei, si asta trece instantaneu, fiind imaculati in clipa urmatoare si putand astfel sa o ia de la capat.
Nu pune baza pe ei. Te vor trada cu priviri senine in secunda urmatoare si au argumentul perfect pentru a face asta. Nu astepta nimic de la ei, pentru ca ei iti vor da nimicul, aducand dovezi ca de fapt ce-ti permit sa iei e totul, nedaruind nimic de fapt, nevrand sa stie ce-i grija. Sunt destepti tare oamenii astia. Ei stapanesc clipa si asta e greu. Niciodata nu vor lupta pentru ei insisi. Ei nu au nimic, ei nu cer niciodata nimic pentru ei nimanui. Oamenii astia fac ca Zorba sa ajunga sa fie o scuza numai buna pentru prosti. Oamenii astia iti vor ucide copilul in cele din urma condamnandu-l la o viata ca a lor daca nu se salveaza din capcana propriei morti.Ei sunt propriii lor supravietuitori.
August 28th, 2009 la 3:15 pm
sunt oamenii cu masca..o masca de sticla care nu le-a permis niciodata sa zambeasca, sa vorbeasca, sa multumesca… suntem in mod sigur,cu totii, o masca…pictata mai frumos sau mai urat…cu pricepere sau doar cu inspiratie..cu rosu sau cu negru…cu zambet sau cu o lacrima…suntem o masca si avem nevoie de masca pentru ca doar asa vom striga in mii de cuvinte si glasuri cine suntem…fericirea?!..ne este cam teama de ea!cu totii credem ca daca fericirea exista este in mod sigur departe de noi si de orizonturile noastre.
August 28th, 2009 la 3:23 pm
Desi am o varsta si ceva amintiri imi ajung , din pacate, degetele propriilor maini pentru a numara oamenii vii si adevarati din viata mea , in fata carora ma inclin cu recunostinta si bucurie si fara de care n-as putea sa respir. Ceilalti ..prostii, ipocritii , cameleonii , cei cruzi si cinici nu conteaza..Incerc sa ma tin departe de dementa din jur..E prima lectie pe care am invatat-o de la tine si crede-ma e greu sa nu invat ceva de la tine..In rest mai gasesc oameni misto in carti… acolo , sufletul nu este lasat in afara conversatiei si poti aproape intotdeauna respira liber parfumul straniu al iluziei.
August 28th, 2009 la 3:36 pm
… si daca, totusi, ei detin solutia corecta? Ma intreb asta, de mult timp, deoarece, zi de zi, observ ca daca lupti corect conform principiile tale si ale Universului, nu faci altceva decat sa te “deschizi” pentru ca, mai multi “adaptati” sa se ridice calcand pe umerii tai… E adevarat ca, daca te-ai nascut avand “coloana vertebrala”, asa ramai… dar nu poti sa nu iti pui intrebari, chiar optimist si idealist fiind. De ce nu au supravietuit egiptenii romanilor, superiori in cultura celor din urma? De ce s-a stins cultura mayasa?
Ma doare sa ma intreb: cine sunt cu adevarat mai puternici? Imi place sa cred ca nu supravietuitorii. Dar oare am dreptate?
August 28th, 2009 la 8:48 pm
“Exista viata inainte de moarte?”intreba cineva odata…
Si nu sunt de acord cu tine ca nu-i vina lor…de fapt nici nu-i vorba de “vina”…culeg roadele alegerii lor..
August 29th, 2009 la 10:47 pm
N-am inteles nimic
September 1st, 2009 la 7:38 pm
Va veni o zi in care se vor trezi ca nu au cu cine sa-si traiasca singuratatea si atunci ,noi,ceilalti, multi neantelesi acum ,ne vom uita cu mila cum incearca sa inteleaga ce li se intampla
September 9th, 2009 la 9:33 am
ORBI SI SURZI
http://reforma.qforum.biz/reforma-morala-f11/ce-ar-fi-daca-nu-ar-fi-t84.htm
Trimis de michele0 Vineri, 21/03/2008 - 10:20
A la recherche du temps perdu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Puscariasi!!! Acultati-ma sunteti niste mutanti, bieti babuini.
Toata babuimea o sa se intrebe ce este cu nebunul asta, dar eu va zic ca v-ati prins
tare in entropia asta sociala, sau mai bine zis a-ti fost prinsi. Sunteti in doua tabere … prostul si idiotul…algeti si tot prost alegeti pe idiot. Asta pentru ca nu iubiti, aveti sufletele ferecate, pline de bani si sex…de iluzii
Va joaca pe degete…pentru ca asta meritati bieti babuini. Viata voastra este pe orizontal. Chiar poate sa-mi spuna vreun babuin cand s-a uitat ultima oara la CER ? ACCSSES DENIED FOR BAD PEOPLES !!! S-a facut un studiu comparativ pe babuini si oameni, n-as vrea sa va expic tot studiul…ma pot intelege babuinii.
S-a facut….rost de-o inteligenta de puscarias (Internet)…aveti libertatea de exprimare … deci va defulati in van…
ASTA ESTE defulare biet babuin ? Timpul trece, ce-ati semanat ve-ti culege. Oameni
ca mine nu sunt iubiti….pentru ca eu va iubesc, si nu pot suporta cum umflatii astai profita… de pe urma voastra…PROOSTI-LOR
I-am spus unei colege…”sa murim” pentru mai bine.
In puscaria lui Mamona ai de “tate”, si bani, masini, intenet,
entranet….colivii atractive…DAR NAVETI DRGOSTE BIETI BABUINI !!!
Eroii din deembrie, eh !, n-au murit ca sa vada cum … va videti sufetul…pe doi lei .
Daca Dragoste nu este…nimic nu e .
October 23rd, 2009 la 12:32 am
@andrei escris cu shkepsis toata treaba asta, pana si raspunsurile. Marea majoritate a oamenilor care se cred sau sunt sau etc academicieni uita sa scrie ca pentru niste simpli tarani si incep si abereaza in termeni academici anecdotici de nu mai intelege nimeni nimic si nici de la ce a pornit totul. Gen totally random, sau mai pe romana babilonie toatala.
Articolul in sine mi-se pare scris nu in dublu termeni, nici in triplu termeni, ci mai exact in octuplu termeni. Adica la fiecare rand scris te trezesti ca face descrierea altui om/persoana/entitate cand de fapt si de drept este vorba de una si aceeasi persoana. Ca un fel de film cu si despre calatorie in timp, de nu mai intelegi cine si ce si cum dar mai ales de ce.
Cat despre titlul articolului … Stapanii clipei - Supravietuitorii, nu inteleg, mai EXACT … cine ar fi acesti supravietuitori?
Vreau ca acest comentariu sa fie ca o lectie pt toti “academicienii” care au ceva de spus, sa invete sa scrie in termeni simplii si cat mai logic, iar povestirea sa fie cat mai cursiva.
Nu in ultimul rand, voi, “academicienilor” sa tineti cont de faptul ca intotdeauna cel mai simplu mijloc de comunicare este cel rudimentar. Cand scrieti intr-un loc public nu uitati de faptul ca nu scrieti numai pt voi, ci si pt alti oameni.