Frica! Da! Poate ca ar fi fost mai nimerit sa-i spun asa. Frica despre care unii spun ca ne ajuta sa trecem prin viata, supravietuind de fapt propriei noastre vieti, ramasa ascunsa undeva in adancul firii ca un animal haituit de spaime si boli, animal odata nobil, de Rai, acum o biata gloaba plina de bube spre care se tarasc larvele propriilor noastre renuntari, fara lumina din ochi ce ar fi trebuit sa insufleteasca fiinta.

Supravietuire – ce cuvant infect, prea plin de toate renuntarile noastre, prea adanc ridat de sensurile lasitatilor noastre, prea ridicat in slavi si pus la rang de mare arta de toate meschinele, josnicele compromisuri de zi cu zi. Citeste in continuare »