Stranie alaturare, asa-i?! Trec peste evidenta necunoastere a sensului celor douazeci si unu de grame asezate la inceputul fiecarui articol ca un nod venit dintr-un semn al lui Nichita, reprezentand cumva o traducere, o materializare cuantificabila a sufletului intr-un sistem de masura pe care sa-l putem pricepe si noi. Trecand peste asta, alaturarea celor doua cuvinte tine de dementa.
Citeste in continuare »

Nu mai ai la ce sa te raportezi, nu mai exista repere, sisteme de valori… Increderea in tine incepe sa se risipeasca cu fiecare incercare de a face demonstratia ca poti, ca duci lupta asta ce tine de absurd pe social. Ne dispar modelele si altele nu se mai nasc. Ramanem cu tot felul de facaturi, cu tot felul de impostori al caror unic merit sunt vizibilitatea si forta decibelilor din voce sau dimensiunea contului din banca. Cum ne orientam? Ce drum sa alegem? Cum alegem sa alegem?! Vine “globalizarea” peste noi ca un tavalug, egalizand totul, niveland constiinte si vise, aspiratii si credinte. Vine! Incet, dar sigur se apropie era mediocritatii. Nu mai sunt permise aparitia si existenta personalitatilor.
Citeste in continuare »