Sa stai si sa-i privesti in ochi, sa ai timp si rabdare. Mult timp, multa rabdare. Priviri de un senin grotesc, clare, albe, netulburate de nici o adiere a indoielii, de nici o umbra a vreunei dileme, de nici un fel de semn al inspiratiei sau al inteligentei. Priviri in care se oglindeste burta, matul si mai departe, mergand pe firescul conditiei umane, vezi ce se intampla in spatele lor la semiinaltime, sau poate la inaltimea aspiratiilor ce-i poarta prin viata, inaltime ce se injumatateste invariabil in fiecare dimineata dupa cafea… Citeste in continuare »