De calcai
Fii ai lui Ahile
noi toti
cei care nu putem sta in stele
decat
atarnati cu capul in jos.
de calcai.
noi toti
cei care nu putem sta pe pamant
decat
atarnati cu capul in sus
de calcai.
Sursa foto: The Vitruvian Lady
a citi… unde e intrebarea?
a citi nu e un premiu.
a citi e un mijloc.
nu esti obligat sa citesti.
nu esti prost daca nu citesti.
cititul nu e pentru toata lumea.
nu orice carte e buna.
nu orice carte ascunde intre copertile sale (colorate sau nu) revelatii.
cititul - ca si muzica - s-a comercializat.
ambalajul castiga in fiecare zi in fata continutului.
afara e babel.
cad carti pe noi ca picaturi de ploaie. unele dor ca plumbul. cad carti pe noi ca oamenii. pe unii i-am si uitat.
o carte e o carte. atat de mult. atat de putin.
Pilde
unii sunt nascuti sa inteleaga si altii nu.
dar
toti suntem fericiti.
si unii si altii.
pentru cei ce inteleg a nu intelege e o pedeapsa.
pentrui cei ce nu inteleg a intelege e o pedeapsa.
dar
toti suntem fericiti cu noi.
unii sunt facuti sa citeasca altii sunt facuti sa citeasca printre randuri.
toti suntem fericiti.
sunt cei ce scriu o viata intreaga fara sa spuna nimic.
dar
sunt si cei ce scriu o viata intreaga fara sa spuna nimic.
ei sunt o pilda.
noi suntem pilde.
cuvintele sunt vorbe inainte sa devina pilde.
cand devin pilde ele nu mai sunt cuvinte.
Ca o portavoce
si cerul asta ca o portavoce …
si copacii astia. ca o portavoce.
si ambulantele astea. ca o portavoce.
totul se striga pe dos. in liniste.
totul se striga inauntru. in el.
ca o furtuna care se inghite. pe sine.
“ma vad oprindu-ma in fiecare clipa. rugandu-ma sa ma opresc.”
nu chirurgi
dar adormim
si apoi
bisturiul. ca o portavoce.
afara din tine e liniste
si a doua zi esti alt om.
dar carnea asta
striga.
si cainii o latra
copacii o cheama
muzica o mangaie
cu voce tare.
“ma vad oprindu-ma in fiecare clipa. rugandu-ma sa ma opresc.”
cand cobori.
mi-am lasat aripile la intrare.
am luat papucii in picioare si am intrat.
ah, mi-am lasat aripile la intrare si aveam in ele pachetul de tigari.
am pasit cu grija pe covorul gri plin de coji de portocale.
mi-am lasat aripile la intrare desi eu nu mi le scot nici cand dorm
am gasit-o intinsa pe pat, goala mangaindu-se pe coapse . “vrei sa mori”
si eu “Da”
mi-am lasat aripile la intrare si hainele pe scaun.
era goala. si frumoasa. si rea.
“vrei sa mori. egoistule”
si eu “Da”
“ai o tigara?”
“am”
atat.
am lasat-o goala
fumand zambind privind in tavan
“inchide usa bine ca are probleme. daca vii si maine …stii, da? sa nu te prind cu aripile in casa”
am iesit. ma asteptau acolo ca un copil pe tac’su la usile puscariei.
le-am luat in spate si am plecat pe jos de rusine.
